Wednesday, 1 December 2010

mirosul disperarii

un val in revers. poate o lume in revers. doar un simt marturie nemiscata a freamatului firilor ce iti ranesc eul. un inspir. in timp ce un val in revers iti anula simtul.

Friday, 29 October 2010

inainte de somn

O acuarela intr-o singura culoare: negru. Patata de apa scapata de artist pe plansa si intinsa de un pamatuf de vata.
Un soi de fum de tigara,dens, incapatinat, care nu se desprinde cind il impungi cu mana. Imagini repetate la nesfirsit, cu viteza gindului, fulguratii ale celulelor moarte sau inca vii, esafod al vietii din umbra, care, apare colorata in fata lor.
Retraire contemplativa, acuzatoare, justificativa, denaturanta a unei realitati incerte, proprii, ... zeama a dialogului cu sinele.

"dormi?"
"nu, doar umezeam hirtia ..."

Saturday, 16 October 2010

Thursday, 14 October 2010

la o usa distanta

toata viata esti la o usa distanta de tine.
ne traim viata intre usi. ne apartinem noua doar intre usi. odata intrati, suntem schimbati in fiecare fibra. fara putinta de a reveni la cel anterior.
cu o singura exceptie: usa de la lift.

Tuesday, 12 October 2010

crucea din poarta

E un sat intre dealuri, marginit in partea dreapta de o girla fara apa. Incepe cu un alt deal si se termina cu un pod peste Vilceaua Rea. In stinga e creasta dealului. nici prea mic, nici prea mare. suficient sa iti taie suflarea daca il urci repede.
Dealul din stinga e brazdat de doua vai care se deschid catre sat: Comoara si Vilceaua Rea, ultima din ele e impadurita. Salcimi. Ferigi si macesi. Greu de patruns in ea. Primavara se transforma in torent si se pierde in girla. Comoara ... nimeni nu stie de ce i se spune asa. Se zice ca trebuie sa se nasca unul Dinu ca sa gaseasca o comoara ascunsa prin partile locului. Inca se mai urmaresc focurile de deasupra comorilor din noaptea de Sfantu Gheorghe, cind se intorc galbenii. Poate ca e o comoara totusi.
Pe dealul din stinga acum e urma unei livezi. Inca mai vezi pruni pe jumatate verzi, cu ramuri uscate si ciobite de parasire, lastari de zarzar rasariti din radacinile portaltoi ale fostei livezi si tufisuri de macesi si porumbe. Livada asta se intinde pina la prima vale, Comoara. In Comoara e o fantana adinca, cu ghizuri largi, cu o roata de la o batoza veche si apa rece. Cea mai buna apa pe care o poti bea.
La poala dealului asta, in jumatatea de lunca, e vatra satului. Case mici, aparitii imbunatatite ale celor de dinaintea lor: case cu 2 camere si o bucatarie, cu prispa de lemn. Unele din ele acum au geam pe prispa, altele incearca sa o ascunda sub o fatada de caramida. Mai toate sunt inconjurate de pomi si au batatura acoperita de bolti de vie, cu garduri scunde, pestrite, de metal, beton sau lemn, cu culoarea inflorita de rugina, soare sau ploi. Si cu cruci in poarta. Cruci ale celor morti. Cu litere sapate in lemn sau piatra, sterse de apa si ger, fara inteles acum. Negre. De timpul trecut peste ele.
In satul asta, intr-o noapte fara stele sau luna, am invatat ca durerea e mai cruda noaptea. In noaptea aia o vaduva isi plingea barbatul la crucea de la poarta. Singura. Fara spectacolul inmormantarii. Fara sa ceara ajutor sau audienta. Singura cu durerea ei. Nu stie ca am fost acolo, in intuneric.
Inca nu cantasera cocosii.

Friday, 8 October 2010

ieri, azi, maine

e vremea sa te simti inutil. e vremea sa nu mai contezi. e vremea sa te chirchesti in sufletul tau si sa astepti. e vremea sa iti gasesti un perete alb si sa il privesti. e vremea sa nu mai simti aerul, apa, focul.
e vremea sa amortesti.
oare poti asta?
e vremea

Friday, 1 October 2010

ce stiu despre celalalt?

hmmm....
dimineata devreme sau seara tirziu, inainte ca soarele sa se confunde cu linia orizontului. priveste drept in el cind lumina nu te doare. apoi ... priveste-l drept in fata.
cam asta e tot ce stiu despre celalalt. sau poate nu.

Thursday, 30 September 2010

nimic nu e ce pare a fi

Limbajul e universal. Cu ajutorul lui ne facem intelesi de alti. Ne facem intelesi de multi.
Nimic mai gresit!
Atit de putini pot sa inteleaga ce spui cu adevarat ca mai repede as zice ca esti singur. Ne ventilam utopia, realitatea ce zace in fiecare din noi. Si atit.
In rest nu e decit ... nimeni dincolo. Sunetele pe care le emiti ajung gol, sec la celalalt.
E atit de sofisticat simbolul din spatele cuvintelor incit doar tu il intelegi. Pentru tine e ... logica pura. Sau doar pur. Pentru ceilalti e banal sau o bilba.

Monday, 27 September 2010

Agora

Terapeutic sau nu, am nevoie sa scriu pentru a le scoate din sistem. Altfel ajung sa ma framante multa vreme. Si parca nu e treaba mea.
Dupa o poveste cu un tragic accident care a implicat vreo cinci copii si o drama nationala a unor parinti (da, descriu asa accidentul din maternitatea bucuresteana pentru ca a sublinia acutele percepute de popor: drama parintilor copiilor implicati in acel accident, fara sa pese nimanui de suferinta copiilor in viata si a celor care au murit), care se sfirsi cu o arestare semi-legala, o demisie la care s-a gindit un ministru si instalarea  detectoarelor de fum in sectiile de terapie intensiva din toata tara, romanii descoperira, cu stupoare parca, realitatea cruda a spitatalelor. Cred ca imaginea pe care o pot descrie eu nu ar fi prea clara si nici nu ar evoca realitati pe care nu le stiu cei care trec prin spital. Ceilalti... nu ii pot percepe adevarata culoare. E doar o poveste menita sa le faca digestia mai placuta in fata televizorului.
Totusi nu despre asta vroiam sa vorbesc. Ci despre ceva mai putin tragic si mai putin suparator poate.
Nu pot sa nu remarc un anume subiect care tot apare in presa in ultima vreme: sistemul de sanatate privat din Romania.
Nu vreau sa fiu inteles gresit. Nu am nimic cu initiativa privata, mai ales ca viitorul e neclar pentru toti si, poate, voi fi platit de un astfel de sistem mai curind decit mi-as inchipui. Doar ca nu pot sa fiu orb.
Toate incep prin prezentarea mlastinii puturoase si moarte a sistemului sanitar, cu medici prost pregatiti, inumani, cu venituri ilicite de sute de milioane de euro anual, cu spitale care stau sa cada peste pacienti, cu pacienti prea bolnavi pentru sistemul asta de sanatate (de fapt pentru oricare din lumea asta, indiferent de performanta lui), cu tineri care pleaca pentru o viata mai buna (sic!) in tari straine.
Merita sa fac o paranteza pentru o intrebare: unde sunt totusi acele sute de milioane de euro, vehiculate in presa ca spaga, daca tinerii aleg sa plece din tara asta? Pentru ce? Pentru un salariu pe care, conform afirmatiilor presei, e mai mic decit in tarile unde merg? Raspunsul poate ca va veni la sfirsitul povestii.
Peste sistem nu pluteste decit deznadejde si mizerie, neprofesionalism si iz de arhaic. Imagine pe care o au cei ce scriu despre spitale. Buna sau rea, nu stiu, dar ea devine realitatea celor care nu scriu despre spitale. Devine realitatea celor de acasa, a celor care vin in spital, a celor care lucreaza acolo.
Si ce e totusi rau in asta? Nimic as spune pina cind aflu ca exista o alta realitate: sistemul de sanatate privat. Cu cladiri noi si luminoase, curate, cu medici amabili si gata sa te ajute cu problemele pe care le ai, fara grija asteptatului la usa unui cabinet oarecare, aparate si minuni pregatite special pentru a rezolva repede problema ta. Si ti se spune obsesiv asta. De fiecare data. Si devine imagine pentru tine. Prin acelasi mecanism prin care imaginea distorsionata, sau nu, a rudei sarace (nb -spitatul de stat) e implantata in mintea celui de linga noi.
Zilele trecute au intregit imaginea cu ceva elemente: nustiucare holding din bransa a cumparat un spital public sa il faca spital privat. Apoi, la citeva zile, o agentie de stiri facu "dreptate": publica tarifele ilegale pe care trebuie sa le plateasca pacientul medicului de la stat! Cit e nevoit sa scoata din buzunarul sau pentru spaga la medic.
Nu comentez calculul derizoriu pe care il face autorul articolului, care ajunge la concluzia ca romanul scoate din buzunar 3000 de RON pentru medici pe an, ci vreau sa comentez afirmatia din final: cu banii astia isi cumpara cea mai scumpa asigurare la sistemul privat. Care, in opinia autorului (si a multor altii in alte ziare), e mai ieftin decit cel de stat.
Chiar e nevoie de inca o utopie in tara asta? Chiar e nevoie sa mai largim haul dintre pacient si medicul din sistemul public (care in 70% din cazuri e si cel de la privat) in timpul crizei in care ne aflam? Chiar e nevoie sa crestem aversiunea poporului fata de medici?
Demersul meu e inutil oricum. Poate ca cei care vor citi vor sti ca pacientul care merge la o clinica privata plateste cu mult mai mult decit in sistemul de stat: statul deconteaza serviciile medicale clinicii respective, pacientul plateste pentru ca a beneficiat de tratament acolo si mai plateste si eventualele costuri adaugate: medicatie, materiale etc. Vorbesc aici de cei care fac piata serviciilor de sanatate care au nemijlocit contracte cu casele de asigurari. Era nevoie de inca un bir pe sanatatea omului de rind: asigurare la o clinica privata?
Si asa creeam iluzia unei nevoi care de fapt nu exista si mai ales nu rezolva problema reala a pacientului: boala. La fel ca in Asia unde se vind telefoane mobile cu citiva dolari unor oameni care nu au apa curenta sau electricitate. Doar pentru a le crea o nevoie.... de care nu au nevoie. Pentru a rostogoli inca putin tavalugul numit economie de consum.

Stiu, e neterminat, dar sta in draft de citeva zile si nu mai am nervi sa il purec. Il las asa. Daca cineva e nemultumit, sa scrie.

Thursday, 16 September 2010

zile in elvetia si tabloide, tigani si romania

Citeam citeva rinduri pe o pagina de socializarea unui prieten despre un articol scris intr-un ziar din Elvetia, Blich. O fi frate cu cel de aici de prin tara, Blitz? - in transcriere fonetica din asta mai ... electronica?
Vreau sa lamuresc un lucru: nu folosesc termenul de tigan peiorativ. Nu ma impac cu termenul de rrom.

Am fost de citeva ori in Elvetia.
O tara in care "m-as muta maine"- asa sunau primele cuvinte spuse in prima seara, in Lucerna.
Un oras frumos, cu istorie, cu flori si pod, cu lac si munte. Tipic oarecum pentru tara asta, cum aveam sa descopar. Ulterior am mai fost prin Elvetia. Nu e toata la fel ca Lucerna. E influentata, la fel ca toata Europa, de cultura cea mai apropiata. Partea franceza nu mi-a placut la fel de mult ca cea germana. Imi place tara aia si poate ca atunci cind voi fi mare o sa si stau o vreme acolo. Superficial? Poate.

Ma intorc la titlul blogului si o sa scriu ca si cum as scrie celor care au scris sau mai ales celor care citesc ziarul ala.
Imi pare rau pentru echipa lor de fotbal. Din cite inteleg, nefiind un microbist convins, au inceput mai greu calificarile. Asta e! Viata de microbist nu e usoara.
Cum nu sunt nici drumurile din Romania.
Am citit articolul cu pricina si nu cred ca e ireal ce se spune in el. Imaginile sunt cele pe care le vedem. Nu le putem ascunde. Groapa de gunoi exista. Oamenii de acolo sunt reali. Caini, cartoane, oameni, rable, gindaci, praf, miros. Toate sunt acolo. Ca ne place sau nu, avem linga oras un loc parca dintr-o alta lume. Si e dintr-o alta lume.
Romania e o tara saraca judecata dupa standardele vestice. Mai nou, e tara tiganilor care murdaresc Europa (nu neg ca nu e asa). Suntem aratati cu degetul continuu, indiferent ce am face. Inainte de integrare, ne purtam rau cu minoritatile. Nu le integram, nu le asiguram drepturi etc. Acum ne acuza ca ne dau bani pentru integrarea lor, dar nu ii folosim cum trebuie si ca nu facem nimic ca sa ii integram. Nu vreau sa isc o polemica, dar deocamdata Romania nu primeste mai mult decit da Europei, cel putin asa arata bilantul contabil al contributiei Romaniei la fondurile UE. Ca de obicei, adevarul e pe undeva pe la mijloc.
Acum, tiganii, au intrat in tarile lor si nu se pot descurca sa ii civilizeze - dupa standardele lor. Asa ca au gasit solutia: ii trimitem acasa. Bine sau rau... nu stiu. Nu stiu daca noi ne purtam rau sau bine cu tiganii dar discriminarea lor in Romania exista, nu cred ca poate sa nege cineva asta. Totusi exista un factor evolutionist pe care nu il neaga nimeni in lume (poate pentru ca nu are legatura cu discriminarea - sic!) si anume ca o specie se adapteaza si traieste in mediul cel mai propice pentru ea. De asta nu vedem ursi polari in jungla. Oare logica asta nu o putem extinde si asupra natiei asteia?
Sa nu uitam ca sunt un popor de oameni care traiesc dupa legi demult apuse in restul civilizatiilor europene. Ca numai Cuza, cel putin la noi, ii elibera din robie si vremea aia nu e prea indepartata. O eliberare facuta, ca multe alte lucruri in Romania, pripit, la focul revolutiei pasoptiste, condamnandu-i la saracie si moarte. Sa ii condamnam ca s-au intors la o organizare sociala pe care o cunosteau, bazata pe instinctul prazii pina la urma: imi dezvolt acele abilitati care imi permit sa supravietuiesc?
Privind asa lucrurile, Romania mai pare un mediu ostil lor? Nu prea vad tigani in Germania, Elvetia sau oricare alta tara mai "spalata" din vestul europei. Ne putem baza pe judecata acestui popor condus de instincte cind vom judeca ostilitatea mediului fata de ei?
Am copilarit o vreme printre ei. Multi dintre colegii de scoala generala erau tigani. Unii au facut puscarie inainte de a termina clasa a VIII-a. Scolile de corectie nu ii mai puteau stapani. Am jucat fotbal cu ei in parcarea din fata blocului. Din cind in cind mai disparea cite unul. Erau la "facultate". Cu multi sunt inca prieten. Inca mai cred ca pasiunea pe care o pune un tigan intr-o prietenie, rar poate fi vazuta la romani si vorbesc de cei care inca isi mai pastreaza valorile etniei.
Suntem incapabili sa le intelegem cultura si valorile. Si aici vorbesc de intreaga Europa. Incercam sa ii inscriem in tiparul nostru crezind ca e cel corect. Nu se potrivesc. Nu au cum.
Sa vorbesc despre solutii ar fi ingrat din partea mea. Nu ma pricep, dar daca ma uit in jurul meu, poate ca modelul olandezilor de a trata problema imigrantilor e bun (se bazeaza pe metafora "nu-i lasa sa se adune mai multi la un loc" sau pe "divide et impera"). Modelul asta il pot adopta si est europenii dar si vest europenii. Inca nu vad pe nimeni miscind un deget sa ii integreze in afara de cele citeva initiative firave din Romania.
Tiganii sunt aici. Dar sa ii prezinti ca fiind singura realitate din Romania e mojicie.
Cit de frumoasa e tara asta? Stiu ca e greu de vizitat. Dar sincer, parca o prefer asa in locul hoardelor de turisti care ara Europa. Nu cred ca cineva venit din alta tara, pentru a vizita locul asta cu adevarat, a fost tratat altfel decit conform cu legea timpului local. Poate ca muntii nostri nu sunt la fel de inalti ca cei elvetieni, dar ii asigur ca padurile sunt la fel de nepatrunse, ca sunt locuri in care te simti mai singur si mai mic decit in muntii lor. Dar poate ca stare asta de contemplare nu e proprie elvetianului. O fi si asta vreo nascocire a evolutiei si nu e pe placul tuturor.
Clujul, asa cum il cunosc eu, poate nu e cel mai placut loc din Romania. Dar cu siguranta nu e cel mai rau. E macinat de saracia generala cu care se confrunta tara. Daca as descrie societatea romaneasca acum, cu altfel de cuvinte, intr-o limba care s-ar prezenta prin imaginea ei, as desena centrul Clujului: Pestrit, Bizar. Cu istorie opozabila orasului Basel, dar care se pierde in neolitic.
Fierbe boem 9 luni pe an. Cu vietii nocturne impartite in doua de contrastele celor care traiesc in Cluj. Un oras in care ma simt in siguranta cind merg pe strada.
Fara harta si fara sa citesti nimic inainte despre Cluj, nu veni. Nu poti vedea nimic. Si nu-s de vina ochii. Poate doar gropile din asfalt, cine stie...