Friday 29 October 2010

inainte de somn

O acuarela intr-o singura culoare: negru. Patata de apa scapata de artist pe plansa si intinsa de un pamatuf de vata.
Un soi de fum de tigara,dens, incapatinat, care nu se desprinde cind il impungi cu mana. Imagini repetate la nesfirsit, cu viteza gindului, fulguratii ale celulelor moarte sau inca vii, esafod al vietii din umbra, care, apare colorata in fata lor.
Retraire contemplativa, acuzatoare, justificativa, denaturanta a unei realitati incerte, proprii, ... zeama a dialogului cu sinele.

"dormi?"
"nu, doar umezeam hirtia ..."

Saturday 16 October 2010

Thursday 14 October 2010

la o usa distanta

toata viata esti la o usa distanta de tine.
ne traim viata intre usi. ne apartinem noua doar intre usi. odata intrati, suntem schimbati in fiecare fibra. fara putinta de a reveni la cel anterior.
cu o singura exceptie: usa de la lift.

Tuesday 12 October 2010

crucea din poarta

E un sat intre dealuri, marginit in partea dreapta de o girla fara apa. Incepe cu un alt deal si se termina cu un pod peste Vilceaua Rea. In stinga e creasta dealului. nici prea mic, nici prea mare. suficient sa iti taie suflarea daca il urci repede.
Dealul din stinga e brazdat de doua vai care se deschid catre sat: Comoara si Vilceaua Rea, ultima din ele e impadurita. Salcimi. Ferigi si macesi. Greu de patruns in ea. Primavara se transforma in torent si se pierde in girla. Comoara ... nimeni nu stie de ce i se spune asa. Se zice ca trebuie sa se nasca unul Dinu ca sa gaseasca o comoara ascunsa prin partile locului. Inca se mai urmaresc focurile de deasupra comorilor din noaptea de Sfantu Gheorghe, cind se intorc galbenii. Poate ca e o comoara totusi.
Pe dealul din stinga acum e urma unei livezi. Inca mai vezi pruni pe jumatate verzi, cu ramuri uscate si ciobite de parasire, lastari de zarzar rasariti din radacinile portaltoi ale fostei livezi si tufisuri de macesi si porumbe. Livada asta se intinde pina la prima vale, Comoara. In Comoara e o fantana adinca, cu ghizuri largi, cu o roata de la o batoza veche si apa rece. Cea mai buna apa pe care o poti bea.
La poala dealului asta, in jumatatea de lunca, e vatra satului. Case mici, aparitii imbunatatite ale celor de dinaintea lor: case cu 2 camere si o bucatarie, cu prispa de lemn. Unele din ele acum au geam pe prispa, altele incearca sa o ascunda sub o fatada de caramida. Mai toate sunt inconjurate de pomi si au batatura acoperita de bolti de vie, cu garduri scunde, pestrite, de metal, beton sau lemn, cu culoarea inflorita de rugina, soare sau ploi. Si cu cruci in poarta. Cruci ale celor morti. Cu litere sapate in lemn sau piatra, sterse de apa si ger, fara inteles acum. Negre. De timpul trecut peste ele.
In satul asta, intr-o noapte fara stele sau luna, am invatat ca durerea e mai cruda noaptea. In noaptea aia o vaduva isi plingea barbatul la crucea de la poarta. Singura. Fara spectacolul inmormantarii. Fara sa ceara ajutor sau audienta. Singura cu durerea ei. Nu stie ca am fost acolo, in intuneric.
Inca nu cantasera cocosii.

Friday 8 October 2010

ieri, azi, maine

e vremea sa te simti inutil. e vremea sa nu mai contezi. e vremea sa te chirchesti in sufletul tau si sa astepti. e vremea sa iti gasesti un perete alb si sa il privesti. e vremea sa nu mai simti aerul, apa, focul.
e vremea sa amortesti.
oare poti asta?
e vremea

Friday 1 October 2010

ce stiu despre celalalt?

hmmm....
dimineata devreme sau seara tirziu, inainte ca soarele sa se confunde cu linia orizontului. priveste drept in el cind lumina nu te doare. apoi ... priveste-l drept in fata.
cam asta e tot ce stiu despre celalalt. sau poate nu.