Wednesday, 19 November 2014

independet

In saptamanile ce au trecut m-am simtit agresat. Agresat de un zgomot care nu disparea din preajma mea decit in momentul in care adormeam. Un vacarm care isi spunea ca el are dreptatea, ca el stie ce e mai bine pentru astia, cei mai putin hotariti, vocali sau care indrazneau sa aiba alta parere, fie ea si una care nu le era neaparat impotriva.
De ce m-am simtit agresat? Hmmm. Poate pot explica.
Sunt un om norocos. Am o viata nu neaparat seaca, as spune interesanta. Am fost facut partas din intimplare la lucruri pe care le consider reale, adevarate, partial altruiste (desi nu cred ca in notiune). Lucrurile de care vorbesc au putut fi realizate doar pentru ca a existat un spirit independent, vertical, nu neaparat echidistant sau care a ales calea de mijloc. Singurul lucru cu adevarat care a contat a fost independenta.
Ce legatura area asta cu vacarmul? Cred ca vacarmul asta a reusit sa distruga independenta celor citiva care o mai aveau. Au reusit sa polarizeze intr-o asa masura situatia astfel incit toti si-au pierdut independenta. Vina e a celor doi poli insetati de putere, a caror singura dorinta e puterea, incapabili de ceva real, palpabil. Au reusit sa ii supuna. I-a condamnat definitiv la apartenenta unei tabere sau alteia, murdariti, incapabili sa se purifice tocmai de pierderea starii de independenta.  Vor fi de acum sclavii unui pol sau al altuia, incapabili sa se bucure etern ca soarele rasare mereu de la est (un est fara conotatie geopolitica, doar un est geografic) daca cumva acest lucru contravine polului din care face parte. Orice incercare de evadare din spatiul asta nu are ca destinatie independenta. Prestanta lor de aici inainte va fi ciclica, mofturoasa, umilita din prima clipa. Toti acesti zgomotosi care au nevoie de independenti care sa le canalizeze energia si sa ii paraseasca atunci cind nu mai au nevoie de ei (poate e mai clar de ce nu cred in altruism, de ce cred intr-o stare echidistanta dar nu de mijloc) au fost transformati in victime sigure. Isteria a ucis orice urma de potentiali nedezamagiti. In fata noastra se asterne doar o singura realitate: dezamagirea. Dar cine stie, poate ca dezamagirea e samanta independentei, dar e putin probabil sa mai conteze pentru mine cind va incolti, daca va incolti vreodata. Sau ...o fi vremea sa incoltesc?