In pod nu aveam voie. Era plin de praf. Lumina patrundea
printr-o cuca din mijlocul acoperisului, fara sa fie grozava de eficienta. Dupa
o vreme te adaptai la lumina contrastanta, care te impingea, parca, sa cauti in
umbre si nu in conul alb in care dansau
boabe de praf.
Era o casa veche cu tavan tencuit cu pamant pe ambele parti.
Fragil. Cind alergai, il simteai cum vibreaza sub talpi. De asta trebuia sa
pasesti pe barnele din razboilul acoperisului. Stejar uscat, ca fierul, de
zecile de ani ale casei, cioplit cu barda, cu aschii ascutite asemenea
cutitelor.
In pod era alta lume. Impartita, ca si lumea de afara. Cu
gauri prin scafa acoperisului, infundate cu grija, cu hartie de ziar. Era
nevoie de asta pentru ca tinea zapada afara din pod si pitigoii care veaneau sa
ciuguleasca carnea pusa la uscat pe una din birnele agata sus, de capriorii
acoperisului. Era plin de cuie iesite prin asteriala, ruginite de cind lumea.
Nu m-ar mira sa am scalpul zgiriat pina la sange de vreunul. Inca mai am par.
Inca nu imi arat cicatricile.
Cosul singurei sobe din casa era din caramida facuta de
mana, aspra, inegala. Cind il pipai nu seamana deloc cu cel pe care iti
inchipui cind il privesti de jos. Iti
agata pielea, hainele, cu rautate. A doua oara te feresti de el
Un plug vhechi zacea in umbra. Ii distingeai coarnele prima
data. Uitat de lume, cu inima de lemn si fier aproape cazut de pe cadru. Nu
stiu de cind e acolo. Nu are roata din fata. Ma tot gindesc la el sa il impodobesc
si sa il folosesc de Anul Nou. O data pe an. L-am miscat. E greu. Prea greu
pentru un copil. Mai sunt citeva lemne puse la uscat si uitate acolo, pentru
cozi de unelte. Niciodata nu am vazut sa fie folosite. Mereu gaseam un lemn
usor, potrivit pt asta, prin batatura. Era intuneric in partea asta de pod,
dinspre miazazi. Indoite de caldura si vreme sunt spatele razboiului de tesut,
stii, batatorul, ‘sita’ aia prin care trece urzeala, care indeseste tesatura la
final.Itele. Migala cumplita sa treci firele urzelii prin ele. E si cadrul tot
acolo. Un darac ce poarta inca aschii de cinepa in el. Nu stiu cum se folosea.
E vechi, cu lemn alb de vreme si cu dinti ruginiti. Piciorul vartelnitei si al
sucalei. Sucalele pe care le foloseam pe post de sabii. Nu prea mult pentru ca
fierul se strimba repede si atit ne trebuia ! Nu as vedea copii de azi
jucandu-se cu asa ceva iar parintii sa nu fie flagelati in piata publica. Limba
razboiului era interesanta. Nu ii gasesti loc in imaginatia ta. La ce poate
folosi dreptunghiul ala de scandura, cu gauri dese, asimetric aranjate e un
mister pentru mine. Suveica. Pentru multi ani, cel mai neted obiect din lemn pe
care l-am atins.
Spre centru podului, erau oale mari de pamant, in care
altadata se pastra uleiul. Inca mai au peretii unsurosi. Eu nu am prins vremea
aia.
Garnita cu carne cu untura tot acolo statea. La fel si lada
cu fasole. Ceapa era agatata in funii impletite. La fel si usturoiul. Peste
iarna nu o tineam acolo, dar era pusa la uscat vara in pod. Damigenele cu tuica
tot aci erau. Ceva saci cu haine vechi, pe care nu le folosea nimeni ,
cizme de cauciuc cu gauri in talpi sau pe bombeu, la mare cautare, care zaceau
acolo in asteptarea unui petec de cauciuc care nu mai venea niciodata insa.
Ti-ai reparat vreodata cizmele de cauciuc ? Eu da. Apa nu e buna in cizme
de cauciuc.
Spre miaza-noapte era lumea de care va vorbesc. Acolo erau
carti, caiete, scrise ingrijit de mama, sau surorile ei, poate si de bunicii
mei. Chitante fara importanta, ziare, carti de scola, vechi, distruse de apa si
de timp. Ba si ceva fotografii, vederi, si marturii ale unei lumi pe care nu
mi-o puteam inchipui. Imi aduc aminte cu ce bucurie rascoleam gunoiul ala,
cautind nu se stie ce. Odata am gasit un ierbar acolo. Mi se pareau vechi de
cind lumea. Erau istoria mea. Acolo incepea lumea mea si care se termina afara,
in padurea de linga casa. Si praf. Un praf care iti usca mainile, mai fin ca
praful de aici. V-am zis de cuie si de aschii ? Singele naclaia
praful ala. Te uitai cu groaza la negreala aia ce iti manjea rana. Sa apas pe
ea sau sa il las sa curga ? Acolo cartile aveau miros. Si aveau paginile
galbene. Nu stiu ce cautam acolo, dar cautam cu infrigurare ceva.
