Monday, 27 September 2010

Agora

Terapeutic sau nu, am nevoie sa scriu pentru a le scoate din sistem. Altfel ajung sa ma framante multa vreme. Si parca nu e treaba mea.
Dupa o poveste cu un tragic accident care a implicat vreo cinci copii si o drama nationala a unor parinti (da, descriu asa accidentul din maternitatea bucuresteana pentru ca a sublinia acutele percepute de popor: drama parintilor copiilor implicati in acel accident, fara sa pese nimanui de suferinta copiilor in viata si a celor care au murit), care se sfirsi cu o arestare semi-legala, o demisie la care s-a gindit un ministru si instalarea  detectoarelor de fum in sectiile de terapie intensiva din toata tara, romanii descoperira, cu stupoare parca, realitatea cruda a spitatalelor. Cred ca imaginea pe care o pot descrie eu nu ar fi prea clara si nici nu ar evoca realitati pe care nu le stiu cei care trec prin spital. Ceilalti... nu ii pot percepe adevarata culoare. E doar o poveste menita sa le faca digestia mai placuta in fata televizorului.
Totusi nu despre asta vroiam sa vorbesc. Ci despre ceva mai putin tragic si mai putin suparator poate.
Nu pot sa nu remarc un anume subiect care tot apare in presa in ultima vreme: sistemul de sanatate privat din Romania.
Nu vreau sa fiu inteles gresit. Nu am nimic cu initiativa privata, mai ales ca viitorul e neclar pentru toti si, poate, voi fi platit de un astfel de sistem mai curind decit mi-as inchipui. Doar ca nu pot sa fiu orb.
Toate incep prin prezentarea mlastinii puturoase si moarte a sistemului sanitar, cu medici prost pregatiti, inumani, cu venituri ilicite de sute de milioane de euro anual, cu spitale care stau sa cada peste pacienti, cu pacienti prea bolnavi pentru sistemul asta de sanatate (de fapt pentru oricare din lumea asta, indiferent de performanta lui), cu tineri care pleaca pentru o viata mai buna (sic!) in tari straine.
Merita sa fac o paranteza pentru o intrebare: unde sunt totusi acele sute de milioane de euro, vehiculate in presa ca spaga, daca tinerii aleg sa plece din tara asta? Pentru ce? Pentru un salariu pe care, conform afirmatiilor presei, e mai mic decit in tarile unde merg? Raspunsul poate ca va veni la sfirsitul povestii.
Peste sistem nu pluteste decit deznadejde si mizerie, neprofesionalism si iz de arhaic. Imagine pe care o au cei ce scriu despre spitale. Buna sau rea, nu stiu, dar ea devine realitatea celor care nu scriu despre spitale. Devine realitatea celor de acasa, a celor care vin in spital, a celor care lucreaza acolo.
Si ce e totusi rau in asta? Nimic as spune pina cind aflu ca exista o alta realitate: sistemul de sanatate privat. Cu cladiri noi si luminoase, curate, cu medici amabili si gata sa te ajute cu problemele pe care le ai, fara grija asteptatului la usa unui cabinet oarecare, aparate si minuni pregatite special pentru a rezolva repede problema ta. Si ti se spune obsesiv asta. De fiecare data. Si devine imagine pentru tine. Prin acelasi mecanism prin care imaginea distorsionata, sau nu, a rudei sarace (nb -spitatul de stat) e implantata in mintea celui de linga noi.
Zilele trecute au intregit imaginea cu ceva elemente: nustiucare holding din bransa a cumparat un spital public sa il faca spital privat. Apoi, la citeva zile, o agentie de stiri facu "dreptate": publica tarifele ilegale pe care trebuie sa le plateasca pacientul medicului de la stat! Cit e nevoit sa scoata din buzunarul sau pentru spaga la medic.
Nu comentez calculul derizoriu pe care il face autorul articolului, care ajunge la concluzia ca romanul scoate din buzunar 3000 de RON pentru medici pe an, ci vreau sa comentez afirmatia din final: cu banii astia isi cumpara cea mai scumpa asigurare la sistemul privat. Care, in opinia autorului (si a multor altii in alte ziare), e mai ieftin decit cel de stat.
Chiar e nevoie de inca o utopie in tara asta? Chiar e nevoie sa mai largim haul dintre pacient si medicul din sistemul public (care in 70% din cazuri e si cel de la privat) in timpul crizei in care ne aflam? Chiar e nevoie sa crestem aversiunea poporului fata de medici?
Demersul meu e inutil oricum. Poate ca cei care vor citi vor sti ca pacientul care merge la o clinica privata plateste cu mult mai mult decit in sistemul de stat: statul deconteaza serviciile medicale clinicii respective, pacientul plateste pentru ca a beneficiat de tratament acolo si mai plateste si eventualele costuri adaugate: medicatie, materiale etc. Vorbesc aici de cei care fac piata serviciilor de sanatate care au nemijlocit contracte cu casele de asigurari. Era nevoie de inca un bir pe sanatatea omului de rind: asigurare la o clinica privata?
Si asa creeam iluzia unei nevoi care de fapt nu exista si mai ales nu rezolva problema reala a pacientului: boala. La fel ca in Asia unde se vind telefoane mobile cu citiva dolari unor oameni care nu au apa curenta sau electricitate. Doar pentru a le crea o nevoie.... de care nu au nevoie. Pentru a rostogoli inca putin tavalugul numit economie de consum.

Stiu, e neterminat, dar sta in draft de citeva zile si nu mai am nervi sa il purec. Il las asa. Daca cineva e nemultumit, sa scrie.

No comments:

Post a Comment