Sunday 8 September 2013

Rosia Montana

Nu am vrut sa scriu nimic despre subiectul Rosia Montana pana acum pentru ca nu cred ca sunt cel care are ceva pertinent de spus. Sunt un "naiv" al subiectului pentru simplul motiv ca itele acestui proiect minier sunt intortocheate si greu de patruns.
Daca trebuie sau nu sa extragem metalele din muntii aceia (nu vorbesc doar de aur si argint, ci si despre celelalte metale de care nimeni nu vorbeste deschis) nu sunt in pozitia sa apreciez corect. In principiu nu cred ca exploatarea unei bogatii naturale duce direct la dezvoltarea societatii care o face. Cel putin nu in lumea moderna. Istoria e plina de exemple si cred ca daca  spun petrol toti vor intelege la ce ma refer. Poate ca aurul este un produs mai aparte si ca nu se supune acelorasi legi ca si petrolul si poate ca ne va aduce bunastare tuturor. Sigur celelalte metale nu sunt subiectul tezaurizarii ci al productiei si cred ca ele se supun acelorasi legi ca si petrolul. Desi e circumstantiala opinia mea, cred ca NU avem suficienta maturitate sa putem folosi resursele cu cap pentru a genera profit pentru tara.
Frumusetea locurilor e o chestiune de gust. Sunt indragostit de natura. Din acest motiv sunt subiectiv. Totusi sunt nevoit sa recunosc ca nevoia de "cinematograf si bingo", vorba cintecului, o am. Incerc sa fiu cat mai bland cu natura, desi mi-am cumparat un telefon care consuma mai multa energie electrica decit un frigider (studiul nu-mi apartine, e publicat in reviste cu staif). Nici aici nu pot sa ma bat cu caramida-n piept ca sunt ecologist. Totusi nu pot sa nu remarc cat de mult s-a schimbat peisajul in decursul vietii mele in locuri in care mi-s dragi. Si nu in bine. Nu pot sa nu remarc mirosul greu al orasului in care traiesc, praful ce imi murdareste casa, masina, pantofii (stiu, sunt sarcastic acum). As zice ca e cazul sa incepem sa ne gandim la impactul pe care il avem totusi pe planeta. Din motivul asta, circumstantial iar, as spune NU exploatarii de la Rosia.
Nu sunt istoric sa ma pot pronunta daca valoarea culturala a Rosiei e mare. E treba oamenilor cu multa carte sa stabileasca asta. Stiu ca sunt lucruri unice acolo, dar si lucruri pe care le intalnim si in alte locuri. Amenajarea lor ar costa tara enorm, potentialul e incert. Cred ca in momentul asta nu avem capacitatea de a judeca corect ce putem face acolo si ce nu. Stiu insa ca lucrez intro cladire care nu mai poate fi considerata patrimoniu din cauza unei constructii noi de langa ea. Constructia era cu utilitate clara la momentul deciziei, dar ajuns sa impiedice involuntar investitii in zona, pe motiv ca zona nu mai are valoare de patrimoniu pentru ca a fost stricat prin plasarea cladirii noi. Nu cred ca cineva a intentionat asta atunci cind s-a propus noua constructie, dar cred ca lipsa experientei si-a spus cuvintul. Din aces motiv cred ca e bine sa NU stricam ceva ce nu mai putem intoarce niciodata.
Nu stiu care e cea mai buna metoda de a extrage aurul. Probabil nu exista. Stiu doar ca metoda ce foloseste cianura de Na nu este lipsita de riscuri si singurul motiv pentru care nu este interzisa este ca nu exista alta metoda in momentul asta de extragere a metalelor din zacaminte cu concentratii mici. Mai stiu ca cinanura e o otrava extrem de potenta, cu antidoturi cu eficienta mica si cu efecte daunatoare pentru sanatate pe termene foarte lungi. Mai stiu ca un accident cu originea in Baia Mare a impus generarea de legi care reglementeaza folosirea stricta a acestei metode (http://en.wikipedia.org/wiki/Gold_mining#Cyanide_process).
Inteleg bunele intentii ale corporatiei care ne asigura ca accindente de acel fel nu se pot intampla, dar nu garanteaza cu nimic ca alt tip de accidente, la care dumnealor nu s-au gandit, nu se vor intimpla. Cianura nu dispare pur si simplu, fara urma, cred ca nu poate contesta nimeni acest fapt. Circumstantial vorbind, japonezii nu reusesc sa contentioneze apele radioactive cu care racesc reactoarele atomice de la Fukushima. Oare romanii, recunoscuti prin rigurozitata organizarii si planificarii vor reusi sa tina apele rosii in iazuri? Imi doresc o tara cu oameni sanatosi, nu o tara in care banii castigati de pe urma mineritului asta sa fie folositi pentru tratarea celor imbolnaviti de el. Cind vine vorba de cianura, nu mai pot fi circumstantial. Din acest motiv spun NU exploatarii cu cianura la Rosia Montana.
Oamenii din Rosia
O parte vor minerit acolo, altii nu. Motivele sunt subiective, specifice fiecarui individ, cel putin asa le vad eu.
Unii care isi doresc sa munceasca la mina (nimeni nu le garanteaza ca vor fi angajati acolo - asta nu stiu insa) fara sa realizeze ca mineritul nu va dura o vesnicie, ci doar 15 ani dupa estimarile RMGC. Apoi probabil vor fi toti paznici la un lac cu cianura, ca alta resursa de venit nu imi vine in minte acum. Nu realizeaza ca se bucura asa cum s-au bucurat fratii lor mineri cand au primit salariile compensatorii. Ii invit sa ii viziteze la ei acasa si sa ii invidieze daca au de ce.
Categoria celor care nu vor minerit, mai mica, au motive putin neclare pentru ce nu vor. In principiu nu vor sa isi mute casele de langa mina. Totusi nu pot sa fiu naiv. Folosesc o tara ca factor de presiune pentru a obtine un pret mai bun?
Noi ceilalti care dorim sa NU se inceapa lucrarile ar fi bine sa ne gandim la un mesaj cu adevarat pertinent pentru care nu vrem exploatare miniera la Rosia Montana si nu sa ne gindim strategia in jurul celor o suta. Daca acestia se vor hotari sa vanda, nu va fi nimanui comod pentru ca argumente fara echivoc nu detine nici una din partile implicate in conflict. Cel putin asa se vede de la mine.
Mesajele noastre sunt ilare sau ipocrite: nu vrem minerit pt ca s-a dat spaga "S-a dat spaga barosana pentru Rosia Montana!"? sau "Vrem natura, Nu cianura!" in conditiile in care ne batem joc zilnic de natura?
Cred ca mai important decat noi este viitorul nostru, al familiei noastre, al prietenilor nostri, al nostru ca locuitori pe pamantul asta.
Stiu, sunt naiv crezand ca rationalul va domina cu adevarat irationalul mintii umane.
#rosiamontana

update

Lipseste ceva din postarea mea anterioara.
Nu pot sa nu remarc falimentul celor care au detinut sau detin puterea decizionala in Romania de a crea conditiile angajarii a 900 de oameni cit presupun ca vor angaja cei de la RMGC. Ne otravim tara pentru 900 dintre noi. Stiu ca ar trebui sa ne otravim si pentru unul dar nu si atunci cind mai exista poate solutii.

No comments:

Post a Comment