Sunday, 13 October 2013

Prea rar

Prea rar ne uitam in urma.
Cindva, un prieten avea un telefon Motorola. Din ala cu clapeta si o cartela cit un card bancar din ziua de azi, imposibil de purtat in buzunare. Preturile erau prohibitive pentru orice roman care avea un serviciu normal.
Anii au trecut si am ajuns din intimplare in State. M-au uimit preturile abonamentelor la diversele servicii de acolo. Aceleasi servicii, cu nimic mai bune decit in Romania, aveau preturi ametitoare pentru noi. Cit un salariu de aici. Mi se parea enorm dar si foarte exclusivist: puteai vorbi oricit, oriunde in tara aia. In Romania era de neconceput acest fapt. La noi era era celor trei secunde gratis.
Azi am ajuns sa platesc acele servicii pe care le credeam de domeniu fantasticului atunci. Ceva mai putin decit americanii dar tot pe acolo. Nu traiesc in America cu siguranta. M-am uitat pe geam in dimineata asta.
E cumplit sa vezi cum resursele tale ca individ iti sunt risipite de societate, in ultima instanta de alti, putini, semeni ai tai. Si asta in numele unor nevoi inventate pentru noi, de care nu avem neaparat nevoie de ele.

No comments:

Post a Comment