De putine ori alunec. Nici macar nu sunt ametit. Stiu ca un anumit ritm si anumite frecvente ma pun in transa.
Tot amarul unei doine curge prin mine atunci. Straniu e ca magicul pe care il refuz zilnic ma napadeste atunci. Pot intelege sacrificiul uman in starea asta.
Pot intelege departele.
Si, straniu suficient, pot intelege sufletul aproape de mine. Oare stie ca sunt aproape?
No comments:
Post a Comment