Fara noima. Iar

De putine ori alunec. Nici macar nu sunt ametit. Stiu ca un anumit ritm si anumite frecvente ma pun in transa. Tot amarul unei doine curge prin mine atunci. Straniu e ca magicul pe care il refuz zilnic ma napadeste atunci. Pot intelege sacrificiul uman in starea asta. 

Pot intelege departele.

Si, straniu suficient, pot intelege sufletul aproape de mine. Oare stie ca sunt aproape?

Aiurea

Cat poti sa sorbi din paharul vietii?! O parte? Tot?

Intrebarea e: oare cat poti?

Aiurea

Un bec. 

In fapt un proiector cu leduri si zgomot dintr-un set de difuzoare. Ma transporta intr-un vis vechi. O dorinta veche. O alternativa la zilnic. Un yaht, vint si zgomot de apa cotropita de lemnul vopsit in alb. Contrapunct.